13. Întoarcerea

Voiajul meu se încheia iar acum împachetam, dar nu singură de data aceasta. Amelia se decisese să mă însoţească înapoi în Forks, ea spunea că vrea să-mi întoarcă favoarea, făcându-mi o vizită în Forks însă eu ştiam că era doar un pretext. Presupuneam că vroia să mă supravegheze să nu cedez. În primele zile, cred că o înnebunisem cu povestea mea dar apoi Amelia mă reducea la tăcere de fiecare dată când aminteam de Edward. Mă bosumflam puţin că îmi tăia aşa din scurt firul dar o înţelegeam. Astfel nu mai puteam decât să mă abţin.

Am plecat după trei săptămâni jumătate din însorita florida spre viaţa mea normală. Deşi vorbisem cu Renee şi Charlie aproape zilnic, îmi era dor de Alice, Jacob, de toţi prietenii mei iar examenele mele nu aşteptau. Am fost atentă şi mi-am rezervat timp şi pentru studiu. Aşa că mă întorceam  relaxată şi pregătită, cu multe amintiri frumoase şi poveşti interesante de spus.

Zborul înapoi nu a fost cu probleme, am stat de vorbă cu Amelia şi am ascultat muzică la MP3. nu a durat mult şi am adormit iar astfel timpul a trecut, trezindu-mă năucă din cauza aterizării. M-am dezmeticit repede şim-am pregătit să păşesc din ou pe pământul de acasă. Charlie ne aştepta nerăbdător în afara maşinii de poliţie. A fost puţin surprins de Amelia fiindcă nu o mai văzuse de mult timp. Ne-am salutat, ne-am îmbrăţişat cu toţii şi am fost foarte bucuroşi să ne revedem. Apoi am pornit spre Forks, eu şi cu Charlie eram mai tăcuţi însă Amelia era veselă şi-i povestea multe lui Charlie iar uneori mai interveneam şi eu.

Ajunşi acasă, am făcut loc şi pentru Amelia, ea urma să doarmă pe canapeaua din sufragerie dar toate lucrurile ei erau la mine. Am mâncat liniştiţi o pizza pe care Charlie o comandase, probabil ca să ascundă faptul că asta a mâncat în ultima vreme. Apoi i-am dat lui Charlie cadoul pe care i-l cumpărasem, o mănuşă de baseball, iar atunci el a roşit. Era la fel de puţin obişnuit cu darurile precum mine. Am mai stat puţin la poveşti iar după am mai rămas doar noi două, tatăl meu ducându-se la meci.

Mai târziu, m-am băgat în pat, cu mintea limpede, calmă şi am adormit repede. Am avut un somn liniştit până ce am avut un vis straniu. Eram în curtea şcolii vorbind veselă cu prietenii mei iar Edward tocmai intra în parcare pe o motocicletă nouă, strălucitoare şi argintie. El se bucura de uimirea tuturor atunci când îl zăreau însă fiind neatent, a venit spre grupul nostru, dând peste mine cu motocicleta. Eu nu am putut evita impactul aşa că am fost lovită şi împinsă în Angela care a căzut. Atunci Edward a oprit motorul şi a abandonat motocicleta, ducându-se la Angela, scuzându-se pentru tot. Eu însă i-am atras atenţia că pe mine mă rănise cu adevărat, dar el s-a ridicat nepăsător şi mi-a zis nişte cuvinte îngrozitoare, acuzându-mă de faptul că nu am fost atentă şi că mă îndrăgostisem prosteşte de el. Eu mă uitam uimită şi umilită dar mai ales şocată de comportamentul său, mă rănise astfel şi mai mult. Atunci m-am trezit buimacă şi am stat să mă gândesc la acel vis teribil, nu ştiam dacă era un semn a ceea ce mă aştepta sau era doar o manifestare lăuntrică a subconştientului meu. Mă înspăimântam la gândul că el mă va urî pe vecie pentru un accident. Acel vis era o confirmare a temerilor mele dar mă îmbărbătam spunându-mi că mai greu nu putea să-mi fie.

Îmi părea rău să nu pot povesti totul cu Amelia dar nu puteam să discut despre acea temă. Fiind încă foarte devreme şi neputând să mă culc din nou, am luat laptopul şi m-am ocupat căutând fără ţintă. Era totuşi mai bine dacă ţineam asta pentru mine deoarece ar fi trezit discuţii inutile şi controverse. Tot umblând printre fişiere, am dat peste un doar mai vechi cu poze de-ale mele împreună cu Edward. Am deschis câteva poze şi vedeam cât de fericiţi eram în trecut şi cum arătam atât de radiantă. Două lacrimi au căzut apoi nu au mai picurat, eram aproape vindecată dar aveam încă îndoiala în suflet. Nu aveam certitudinea zilei de mâine iar asta mă neliniştea cumplit. Toată ziua m-am comportat normal iar seara am adormit obosită.

Din nou, am avut un vis ciudat, de data asta total distinct faţă de celălalt. Cumva, se produsese un cutremur în zonă iar şcoala noastră a fost afectată, eu fiind la ore, am fost nevoită să ies din clădire, dar înainte m-am expus pericolului ca să-mi salvez lucrurile. Apoi fiecare elev avea un supraveghetor care se asigura că toată ziua, persoana protejată era în siguranţă. Iar mie  mi-a fost repartizat chiar Edward, am fost condusă la locul unde trebuia să mă întâlnesc cu el iar de acolo el se ocupa de mine. Iniţial am fost la un apartament pe care îl deţinea apoi am mers undeva departe la un restaurant. Pe tot parcursul aventurii, el a fost foarte protector, drăgăstos şi drăguţ cu mine. Se uita cu emoţie la mine, stăteam foarte apropiaţi iar tot timpul se agita ca să-mi fie şi uneori îmi lua mâna ca să o sărute. Eu eram într-al nouălea cer şi simţeam ca o regină. Eram din nou foarte fericită, putând să fiu aproape de el, mai ales că eram singuri.

A doua zi, m-am trezit confuză, cele două vise ,i-au dat peste cap toate ideile. Ambele transmiteau mesaje contradictorii, unul arăta un viitor greu de suportat iar celălalt fericirea. Nu ştiam ce să mai cred, îmi era până şi teamă să mai adorm ca să nu-l visez din nou.

Aşadar, ca să fiu ocupată, m-am apucat de curăţenie, cum eu lipsisem, casa nu mai era atât de aranjată. Am curăţat toate camerele, am pus lucrurile în ordine şi am spălat rufe şi vase. Mai târziu am mâncat toţi trei şi ne-am dus să ne odihnim. Amelia toată ziua s-a plimbat prin casă ca o inspectoare iar după a venit la mine în cameră ca să mai stea cu mine. Dar eu eram prea obosită de la atâta lucru că am adormit, fiindcă pe lângă toată oboseala fizică se mai adăuga şi cea psihică din cauza viselor.

Şi de această dată am avut un vis, unul la fel de frumos ca şi ultimul. Ne întâlnisem din greşeală pe holul şcolii şi am început să vorbim, orele tocmai se terminaseră iar noi am ieşit veseli din clădire. Am ignorat maşinile şi am continuat să ne plimbăm, am mers prin oraş, discutam despre unele atracţii ale Forks-ului şi făceam schimb de informaţii. El era uimit de cât de multe ştiam despre împrejurimi iar eu despre oraş în sine. Apoi am ajuns să mergem în afara oraşului. La fel ca în celălalt vis, mă simţeam foarte bucuroasă să petrec timp alături de el şi era de ajuns doar atât, iar el se comporta normal, atent, degajat şi frumos.

M-am trezit cu speranţe, parcă ultimele două vise îmi schimbaseră dispoziţia. Eram încrezătoare şi voioasă, îmi aminteam visul şi-mi doream să fi fost adevărat. Nu mă puteam aştepta la mai mult, mă mulţumeam şi numai cu prietenia lui iar asta realizam în urma viselor. Totuşi nu mp lăsam influenţată în totalitate de acestea. Mă bazam încă pe atenţie şi prudenţă iar în plus îi aveam pe Alice, Jake şi Amelia. Ei erau forţele mele, singurul sprijin în faţa înşelătoarei lumi.

Nu puteam să neg că aceste „premoniţii” îmi dădeau încredere, optimism, speranţe şi emoţii. A doua zi reveneam la şcoală, avea să fie o surpriză, nici Jake sau măcar Alice, nu ştiau de întoarcerea mea. Veneam înapoi din nou schimbată, eram Bella, cu chef de distracţie, seriozitate, atenţie, prudenţă şi energie. O sinteză între ce am fost şi ce ajunsesem în final, era revigorant să simţi din nou sângele deplasându-se repede prin vene, nu anevoios, să respiri cu uşurinţă şi necesitate, nu cu dezgust şi din obligaţie. Totul se desfăşură la fel ca înainte dar acum vedeam mai mult decât în trecut, observam detaliile importante şi desluşeam farmecul vieţii în sine.

Nerăbdătoare, voioasă şi cu mintea liniştită aşteptam confruntarea din următoarea zi. Nu-mi era teamă, mergeam fără remuşcări, cu fruntea înainte spre necunoscut.