15. Scuze


  Am trecut pana la urma si de perioada in care aveam parte de mila si ajutorul tuturor. Fusese greu sa fiu dependenta de cineva permanent dar mă consolam cu gândul ca nu mai aveam mult. Alice nu a venit la şcoala încă, se părea ca avea un virus destul de puternic care o solicita mult. Amelia era şoferul meu personal care mă escorta dar pleca repede înainte sa o prezint tuturor, spunând ca vrea o introducere adecvata. Iar Edward mă sâcâia in fiecare zi pe tema stării mele de sănătate iar eu mă simţeam nevoita sa-i mulţumesc de fiecare data, atunci Edward avea o atitudine superioara si mandra de parca tocmai câştigase un premiu pentru asta. In rest, am avut parte de mult timp petrecut cu prietenii mei.

Acum insa, îmi scosesem toate copcile si pansamentele iar la cârjă renunţasem de mult. Îmi flexam uşor genunchiul ca sa-l dezmorţesc si sa mă obişnuiesc ca sa nu-l forţez. Eram bucuroasa ca in sfârşit eram normala din nou si plănuisem sa sărbătoresc, fixasem ieşirea in club cu Amelia si toata gaşca mea pentru weekend-ul acesta si nimic nu mă oprea. Amelia era de asemenea fericita sa fiu pe picioarele mele, la propriu, si bineînţeles de planurile noastre. Nu avusesem parte de prea multa distracţie recent iar ea ducea cel mai mult lipsa.

Conduceam vesela Chevy-ul fără nicio grija, ascultam muzica si încercam sa-mi imaginez cum avea sa fie ziua asta. Eliberata de toate obligaţiile, fără sa fiu împiedicată cumva sa fac orice doream. Am parcat intr-un loc liber pe care l-am găsit iar când am coborât, am observat maşina opulenta a lui Alice. Asta însemna ca îşi revenise, la fel ca mine. Imediat am pornit in căutarea ei si am găsit-o alături de Jasper, râzând fericită.

– Alice! – am strigat-o în timp ce o strângeam tare în braţe.

– Bella!!! – mi-a răspuns surprinsă. Oh, ce mă bucur să te văd1 ştiam că te-ai întors mai demult dar nu te-ai deranjat să mă suni cumva! – mă acuză puţin supărată.

– Îmi pare rău, Alice. Am fost ocupată şi apoi am văzut că erai bolnavă, iar după am avut şi eu problema cu genunchiul…

– Am auzit despre asta – şi mi-a aruncat o privire iscoditoare – dar tot nu e o scuză – spuse fără să se dea bătută.

– Uite, ca să mă revanşez şi să sărbătorim amândouă că suntem bine, în weekend-ul acesta vreau să merg în club cu toţii – m-am uitat şi la Jasper – mai ales că trebuie şi să prezint pe cineva, în plus am multe de povestit din călătorie.

– I-ar prinde bine o ieşire – interveni pentru prima dată Jasper – a stat mult în casă.

– Stai puţin – zise nedumerită Alice – tu ne inviţi în club?! Nu-mi vine să cred, chiar că te-ai schimbat, nu numai fizic – îmi făcu cu ochiul.

– Deci aşa rămâne – am spus încântată uitându-mă la amândoi – Jasper, te rog, ai grijă de ea.

– Ok, Bella, ne mai vedem.

– Ciao.

Apoi m-am îndreptat spre Jacob si gaşcă, care atunci când m-am văzut pe ambele picioare au fost foarte încântaţi.

– Ooo, uite cine s-a întors – zise Jacob zâmbind până la urechi. E bine să te avem înapoi, … întreagă – chicoti el amuzat.

– Nu-l băga în seamă, Bella – rosti Angela timid, apoi şopti uşor la ureche – tuturor ne-a fost dor să te vedem recuperată.

– Doar îl ştii pe Jake – adaugă Jessica – lui îi plac mult glumele dar de fapt…

– E un mare sensibil – am continuat râzând iar toţi au început să râdă pe seama lui Jake.

– Hei, nu întrece măsura, te rog – spuse serios Jacob puţin ruşinat.

– Ok, ideea e că vreau să vă invit pe toţi în club în weekend-ul acesta pentru că am mai multe motive pentru a sărbători.

– Super, abia aştept – au răsunat toţi în cor.

– Ne vom întâlni sâmbătă seara, probabil pe la 9, în faţa localului.

– Vom fi acolo! – zise Jake pentru tot grupul.

– Sper. Apropo, Kate poate să vină şi ea – i-am făcut cu ochiul în timp ce i-am spus încet ultima parte.

– Bine, – îmi răspunse Jake la fel.

Am plecat apoi la cursuri, încântată de weekend-ul ce urma. Orele treceau repede dar tot eram nerăbdătoare sa ajung acasă. Când ultima ora luă sfârşit, mi-am luat repede lucrurile si am plecat grăbita din clasa. Ieşind din clădirea scolii l-am zărit pe Edward undeva in parcare împreună cu nişte prieteni. Eu mi-am continuat drumul spre maşină in timp ce îmi căutam disperata cheile iar când le-am găsit dosite undeva in fundul genţii am ridicat privirea iar in fata mea era tocmai Edward studiindu-mă curios. A trebuit sa mă opresc brusc, ca sa nu mă lovesc de el, eram speriata de apariţia lui neprevăzuta iar din aceasta cauza, inima îmi bătea puternic in piept. Sângele zvâcnea in interior si-l simţeam tot mai fierbinte.

– Edward! Ce surpriză! – am rostit mirată.

– Am văzut că te-ai vindecat şi vroiam să te felicit – rosti el distant.

– Mersi – o tăcere se aşternu iar eu vedeam cum Edward era apăsat de alte lucruri, părea că dorea să spună ceva dar nu putea.

– Bella, pot să te întreb ceva, iar tu să-mi răspunzi cât mai sincer? – spuse agitat.

– Da – am răspuns suspicioasă.

– De ce te-ai îndrăgostit de mine? – zise cu ochii închişi dintr-o răsuflare iar când termină deschise ochii îngrijorat.

– La asta nu pot să-ţi răspund pentru că nu ştiu – spus imediat fără să mă gândesc deoarece mă surprinse o asemenea cerere.

– Chiar aşa?

– Da, Edward – am zis apăsat, printre dinţi şi am păşit repede pe lângă el, furioasă pe situaţie şi mai ales uimită de atâta tupeu.

Când am ajuns acasă, eram atât de enervata încât am trântit puternic uşa de la intrare astfel ca am speriat-o pe Amelia, care a venit repede sa vadă cine intrase în casă.

– Oh, Doamne, Bella! Ce m-ai speriat! Ce te-a apucat să trânteşti uşa aşa? – întrebă ea speriată.

– Nu-mi vine să cred câtă neobrăzare poate exista în unii, adică, cum îşi permit să spună prostii? – bombăneam eu agitată.

– Ce s-a întâmplat? – se uită îngrijorată Amelia la mine şi spuse cuvântul cheie – Edward…?

– Da, are mult tupeu.

– Ştiam eu că e vorba despre el – spuse amuzându-se – ce-a mai făcut acum?

– M-a întrebat aşa nevinovat de ce m-am îndrăgostit de el – a spus direct şi ironic la care Amelia amuţi.

– Uau, asta chiar a fost un şoc pentru tine! – spuse serios.

– Cred şi eu, sunt aşa nervoasă, nu-mi pot explica ce e în capul lui.

– Greu să ai o minte de băiat – oftă Amelia.

– Mhm – am aprobat – n-ai pic de creier sau sensibilitate.

– Îmi pot imagina ce faţă ai făcut când ai auzit… – începu să râdă – cât tupeu.

– Da, am rămas ca lovită în moalele capului.

– Trebuie neapărat să-l cunosc, îmi inspiră atâta milă să ştiu că există o asemenea persoană insolentă.

– Nu cred că va fi atât de curând, în primul rând nu e invitat la club apoi mi-e teamă de întâlnirea voastră, ar putea începe al Treilea Război Mondial iar bietul Edward nu ar avea vreo şansă atunci – am zis sarcastică.

– Oh, Bella, ştiu să mă controlez, nu o să mă ating de ego-ul lui imens, doar câteva înţepături… – zise piţigăiat Amelia.

– Desigur, te cunosc – am avertizat-o serios. Promite-mi că nu va trebui să-l protejez pe Edward de tine!

– Oh, bine! Voi fi cuminte! – spuse rânjind maliţios.

Am mers in cameră ca sa mă schimb si am mâncat împreună cu Amelia, amândouă fiind foarte încântate de weekend. Aşteptam nerăbdătoare sâmbăta ca sa vedem reacţia grupului meu de prieteni. Prietenii Ameliei erau foarte drăguţi, acum speram ca totul sa decurgă perfect si sa ne distram. Eu si Amelia am făcut glume si râdeam zgomotos pe tot parcursul săptămânii fiindcă ne aminteam de toate aventurile noastre din Florida. Eu am mai pregătit si cadourile pentru prietenii mei fiindcă nu apucasem sa le dăruiesc încă.

După amiaza zilei de sâmbătă era agitata, atât eu, cat si Amelia, ne pregăteam minuţios, ne îmbrăcam, ne fardam, ne aranjam parul si făceam glumite ca sa mai treacă timpul dar in rest eram bucuroase sa mai ieşim in lume. Eu purtam o rochie mov nu foarte mulată pe corp iar Amelia avea o rochie neagra foarte atrăgătoare, amândouă alesesem sa se împletim parul intr-un anume fel astfel încât sa părem destul de elegante.

Când am ajuns in fata localului, nu se observa nimic, nimeni nu ne aştepta deşi era ora de întâlnire iar prietenii mei erau chiar punctuali când venea vorba de asemenea ocazii. Ne gândeam sa ii aşteptăm noi la locul stabilit dar era răcoare seara aşa ca am decis ca era mai bine sa intram. Eram puţin îngrijorată din cauză că îmi veneau im minte tot felul de situaţii umilitoare in care o persoana putea fi lăsată baltă. Insa grijile mele erau nefondate fiindcă înăuntru i-am găsit pe toţi veseli, dornici de petrecere.

– Iată că a venit şi sufletul petrecerii – strigă Jake din cealaltă parte a încăperii – Bella, alătură-te! Arată-ne cum e distracţia.

Toţi au început sa aplaude si sa ovaţioneze in timp ce eu veneam spre ei. Eu mergeam timida, înroşindu-mă din cauza aplauzelor. Treceam repede cu pachetele cu daruri, fiind foarte bucuroasa.

– Mersi mult pentru tot ce faceţi – am spus recunoscătoare. Nu vă voi uita niciodată şi ca să vă demonstrez asta, cât timp am fost în Florida, v-am dus puţin dorul aşa că m-am întors cu daruri.

Apoi le-am împărţit repede si am aşteptat curioasa sa vad reacţia tuturor fiindcă avusesem emoţii înainte de a le cumpăra.

– Bella, e uimitor! – exclamă Jacob foarte încântat de cadoul său. Te-ai întrecut pe tine!

– Da, e adevărat. Brăţara aceasta e superbă! – adăugă şi Jessica.

– Iar cartea aceasta a avut nişte recenzii foarte bune, de abia aşteptam să o citesc! – mai spuse Angela bucuroasă.

– Mă bucur foarte mult că am reuşit să vă binedispun. Acum aş vrea să vă prezint o persoană foarte specială, ea e Amelia, verişoara mea – am arătat spre ea, care stătuse deoparte până atunci.

– Bună tuturor – zise timidă dar zâmbitoare Amelia.

– Hei, Amlia, bine ai venit în grup – o întâmpină Jake entuziasmat. Dacă tot a venit vorba de noi cunoştinţe, Bella, aceasta e Kate – zise în timp ce apăru o fată foarte drăguţă în faţa mea.

– Mă bucur să te cunosc în sfârşit, Kate – am spus eu încântată de cunoştinţă.

– Şi eu am fost nerăbdătoare să te văd, am auzit multe despre tine – rosti Kate cu o voce suavă.

Restul serii mi l-am petrecut in compania prietenilor, am dansat, m-am odihnit si iarăşi am dansat. Mă simţeam perfect, vedeam cum toata lumea din jurul mea se distra iar asta era mai mult decât satisfăcător. Amelia stătea de vorba vesela cu Jessica si Alice, Jake dansa cu Kate, iar eu cu Angela mai povesteam din când in când. Seara a avut un succes enorm iar după ne-am despărţit dornici de o continuare cât mai curând.

Când plecam de la locul am observat un lucru ciudat, Volvo-ul argintiu al lui Edward era parcat acolo iar posesorul lui era mai departe, cu un grup, râzând copios. L-am privit scurt iar apoi am pornit acasă.

După o asemenea seara, nu mă simţeam deloc obosita dar după ceva timp am simţit o amorţeală care m-a cuprins şi astfel am adormit liniştită.

Dimineaţa, m-am trezit destul de matinal si fiindcă ceilalţi încă dormeau, am coborât in linişte in bucătărie ca sa-mi iau ceva de băut. Atunci am observat un plic pe tocul de la uşa de la intrare, adresat mie. Pe el scria elegant „Către Bella Swan”, eram foarte curioasa dar intuiam cine era expeditorul, o singura persoana avea un asemenea scris caligrafic si frumos. L-am deschis nerăbdătoare, cu ritmul inimii accelerat si am citit emoţionată conţinutul scrisorii:

“Bella,

Probabil că o să consideri această scrisoare un semn de laşitate dar recunosc, nu te pot privi în ochi şi să-ţi spun ceea ce gândesc. De aceea, am preferat să mă folosesc de o scrisoare, în care să-mi exprim toate gândurile.

Îmi pare foarte rău dacă inconştient te-am rănit dar de abia acum am realizat cât de orb am fost. Trebuie să-ţi mărturisesc faptul că acele întâlniri au însemnat totuşi ceva, mai ales şi ce a urmat dar nehotărârea mea prelungită a stricat totul şi te-a rănit cel mai tare. Sincer, mi-a fost frică de viitor, ţineam prea mult să nu încurajez ceva riscant.

Nu vreau să par îndrăzneţ dar aş vrea să cred că mai putem fi încă prieteni, nu vreau să-mi bat joc de tine vreodată. Îmi cer mii de scuze din nou, regret nespus tot ceea ce am cauzat.

Edward”

Am rămas pironită, respiram repede si nu-mi venea să cred, doar stăteam nemişcată şi reciteam textul încontinuu. Eram atât de impresionată încât nu mai puteam să mă dezmeticesc. Nu ştiam daca sa-i răspund sau să mai aştept.

  1. winnyycullen

    imi place mult!astept cu nerabdare nextu!pupici si spor la scris

  2. scuze…scuze ca nu am mai intrat de mult pe blogul tau…pierdusem adresa, si, mi-a luat cateva luni pana cand am restaurat baza mea de date….oricum se pare ca ,,pierderea” a fost pozitiva, mi-a adus castiguri dupa aceea, adica 7 capitole odata de citit…..superb!

  1. Pingback: Capitolul 15 « Diana Chifar's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: