16. Normalitate


Decisesem să las timpul să treacă, astfel ca totul sa decurgă de la sine. Aşa consideram ca era cel mai bine fiindcă eram nesigura. O noua şansă nu mai eram dispusa sa acord dar nici sa pierd orice contact cu Edward nu mă ajuta. Eram prinsa intre doua posibilităţi, riscul sau ocolul, niciuna nu-mi surâdea mai mult. In mod clar trebuia sa-mi protejez sentimentele dar tot credeam in final fericit.

Atunci când Amelia a citit scrisoarea, a rămas şocata. Niciodată nu mai avusese in fata o asemenea situaţie, nu ştia daca sa interpreteze totul ca romantism sau clişeu. Era o limita intre acestea doua si totul depindea numai de subiectivismul fiecăruia. Oricum, Amelia m-a sfătuit să nu fac nimic deocamdată deoarece putea fi o mişcare greşita.

Personal, mie mi se părea destul de amuzant, comparam iubirea cu un joc de şah sau un câmp de lupta minat. Un pas negândit şi totul se putea destrăma iar daca aveam noroc, urmau doar câteva consecinţe minore. Insa prea multa precauţie plictisea iar eu nu mai induram mult incertitudinea. O vânătoare constanta de victorii sângeroasă este obositoare mai ales că mă obliga să tot continui. Iar eu vroiam ca totul sa revină la normal, ceea ce intenţionam sa fac.

După un weekend întreg în care m-am tot gândit si răzgândit in privinţa scrisorii lui Edward, a venit si ziua de luni, care a adus numai o vreme frumoasa. Restul rămânea tot in ceata, totuşi eram convinsa ca trebuia sa las totul pe seama timpului care rezolva dilemele.

Am ajuns la şcoală in timp util, am mai stat puţin cu gaşca, discutând despre ieşirea noastră, împărtăşeam impresii si glume. Apoi am mers la ore simţindu-mă precum o adolescenta prea ocupata sa se comporte normal ca sa tina cont si de alte reguli, o fata de 18 ani care trăia ultimele experienţe de liceu. Zâmbeam atunci când mă gândeam la toate clipele frumoase petrecute cu prietenii mei, cât de speriată fusesem la început de liceu si cum credeam ca am sa-mi pierd toţi amicii. Acum insa simţeam melancolie, nostalgie si împlinire fiindcă trecusem cu brio de anii aceştia.

La ora de biologie, am ajuns mai repede decât Edward si am început sa citesc dintr-un caiet. A venit si el iar atunci, s-a aşezat încet lângă mine, aşteptând parcă un verdict. Era nerăbdător sa afle rezultatul scrisorii lui dar cum eu eram indecisa, am tăcut.

– Deci… – începu Edward.

– Deci – am continuat eu jocul.

Vroiam sa fie ca la început, doar prieteni, distrându-ne împreuna, tachinându-ne, sa ne mai si cicălim uneori. Iar asta aveam de gând sa fac, înapoi la rădăcini, sarcasm, ironie, umor propriu, cicăleala, jocuri nevinovate. Cu mult timp înainte de a face greşeala de a mă îndrăgosti de unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, foloseam mult sensul peiorativ al lucrurilor si stârneam amuzamentul tuturor. Aşadar eram pusa pe trucuri psihologice, poate-l ameţeam, poate-l descurajam, poate-l influenţam sau doar îl enervam tot mai tare.

– Oh, ai primit scrisoarea? – oftă Edward exasperat după o aşteptare lungă.

– Mmmhm – am încuviinţat misterios.

– Şi…? – întrebă din nou.

– Mulţumesc pentru gest – am spus criptic.

– De ce eşti aşa de enigmatică? – rosti el ofuscat.

– Ba nu, nu înţeleg ce doreşti de la mine, noi nu mai avem nicio socoteală – am zis tăios.

– Vreau un răspuns – ceru Edward.

– Pentru…? – am prelungit eu nesiguranţa.

– Ştii bine la ce mă refer, Bella – spuse încercând să se calmeze.

– Ei bine, nu am niciun răspuns pentru tine – i-am precizat clar.

– De ce? – întrebă uimit Edward.

Însă nu i-am mai răspuns, in schimb m-am întors spre fata clasei si l-am lăsat pe Edward cu semne de întrebare, înconjurându-l si frustrându-l si mai tare.

Deşi nu-mi stătea in fire să-mi placa incertitunea altei persoane, trebuia sa recunosc ca nu mă aşteptam sa fiu atât de sarcastica. Când i-am povestit Ameliei toata întâmplarea, am ras amândouă de comicul situaţiei.

A doua zi, in timpul prânzului, Edward ni s-a alăturat in cantina, cu pretextul ca dorea sa petreacă ceva timp si cu Alice si Jasper. Aşa că a venit spre singurul loc liber, adică lângă mine si a încercat, pe un ton mieros, sa nu stârnească vreo altă rafala de mesaje indescifrabile din partea mea:

– Pot să stau lângă tine? – a întrebat timid.

– Să vedem, poţi? – am răspuns nepăsătoare.

El s-a aşezat la masă şi începu să-şi mănânce liniştit prânzul dar Jacob îl provocă:

– Şi, Edward, ce mai e nou cu tine?

– Poftim? – rosti el dezorientat.

– Da, Edward, am spus apăsat – ce mai faci?

– Um… sunt bine.

– Nu prea pari – am remarcat ironic.

– Crede-mă! – intră în joc Edward.

– Sigur? – am întrebat cu o îngrijorare falsă.

– De ce îmi faci asta? – îmi spuse Edward aparte.

– Te deranjez cumva? – am întrebat curioasă.

– Nu, mă scoţi din minţi. Te rog, răspunde-mi! Da sau Nu, simplu!

– Da sau nu, ce? – am zis sarcastică.

– Prieteni sau nimic!!

– Surprinde-mă!

– Aşadar, eu aleg?! – exclamă el mirat.

– Poate, depinde…

– Atunci nu va fi greu – rosti Edward provocator.

– Mai vedem noi.

– Bine – concluzionă Edward aţâţat.

– Bine!

Apoi au urmat alte tachinări reciproce si replici ironice mai ales ca acum Edward se lăsa uşor dus de val. Aveam reale dispute aprinse încât nici nu mai ştiam de unde pornise tot acest joc. Insa un lucru ştiam sigur, nu ne răneam ci doar aşa convieţuiam noi doi. Era mai mult ca o provocare perpetua de comunicare, intr-un fel codata.

Atât Alice cat si Amelia se minunau de nebunia dintre mine si Edward fiindcă nu reuşeau sa tina pasul cu schimbările prieteni – aproape inamici dintre noi doi. Dar păreau ambele mulţumite de turnura pe care o luaseră lucrurile deoarece era mai bine sa ţinem cumva legătura decât sa trăim amândoi plini de resentimente.

Intr-o zi, eu stăteam liniştita pe canapea, citind o carte iar Amelia tocmai venea de la cumpăraturi de la singurul supermarket din Forks. Abia mai reuşea sa-si înăbuşe hohotele de ras, tremura toata din cauza efortului zadarnic. S-a asezat pe canapeaua din sufragerie încă neputând sa-si controleze corpul. Eu eram curioasa sa aflu ce putuse sa o amuze pe Amelia atât de tare.

– Amelia, ce s-a întâmplat? – am răbufnit nerăbdătoare.

– Nici nu-ţi poţi imagina – zise ea printre hohote.

– Mă îngrijorezi – am spus serioasă.

– Okay, l-am întâlnit în sfârşit, oficial pe Edward – lansă Amelia vestea uluitoare în timp ce eu am îngheţat.

– Poftim?! – am ţipat nevenindu-mi să cred.

– Da, tocmai el. Amândoi eram la cumpărături când l-am observat stând indecis în faţa unui raft cu paste. Mi-am zis că asta e şansa mea aşa că m-am dus la el şi l-am abordat „Bună, îmi cer scuze dar eşti cumva Edward Cullen?” la care el mi-a răspuns nesigur că da iar atunci eu m-am prezentat „Eu sunt Amelia, verişoara Bellei”. El a părut puţin încurcat fiindcă presupunea că ştiu toată povestea aşa că nu ştia cum să reacţioneze dar eu l-am asigurat că mă bucuram să-l cunosc într-un final, mai ales că tu mi-ai povestit atâtea despre el. Edward mi-a răspuns că şi el e încântat să mă cunoască la care eu l-am întrebat de ce nu a venit în club, doar aşa de curiozitate… iar el a răspuns că nu a fost invitat. Eu i-am explicat că sigur totul fusese probabil din cauza unei neînţelegeri dar că sigur vom găsi o soluţie. Apoi am mai conversat puţin după care ne-am despărţit şi i-am propus să ţinem legătura. A fost interesant, mi-a plăcut să mă joc puţin – a spus entuziasmată ea.

– Nu pot să cred!

– Oh, haide Bella, nu i-am făcut nimic. A fost mai bine că tu nu ai fost prezentă fiindcă probabil atunci aţi fi fost amândoi jenaţi – rânji încrezător Amelia.

– Probabil.

Deci Amelia si Edward s-au întâlnit si încă nu au ieşit scântei. Ambele caractere puteau fi foarte dificile iar o confruntare se putea solda cu victime colaterale sau injurii reciproce.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: