18. O Ultimă Ocazie


Şcoala devenise insuportabilă, eram pur şi simplu obligaţi să ne prezentăm fizic la ore ca să asistăm la o situaţie penibilă. Cum toate problemele erau încheiate şi mai lipsea doar diploma ca să fim total independenţi de băncile scolii, atât profesorii cat şi elevii nu mai aveau nicio tangenţă. Singurul lucru benefic pe care îl puteam primi era mai mult timp petrecut cu cei, care timp de 4 ani splendizi, au fost alături la bine şi la greu deoarece apoi cu toţii ne răspândeam şi părăseam aceste locuri ca păsările, întorcându-ne doar din când în când sa ne mai vizităm părinţii. In rest, nu făceam altceva decât sa ne amuzam pe seama celorlalte clase care incă mai lucrau şi sa aşteptam mult râvnitul Bal de Absolvire.

Astfel, imediat ce clopoţelul anunţa încheierea cursurilor, senioarele se grăbeau la atelierele de croitorie, buticuri sau centre comerciale pentru a-si găsi garderoba perfecta pentru seara de vis. Iar băieţii se refugiau in distracţiile lor ciudate, pe când alţii completau formulare de înscriere la facultate. Eu mă integram in grupa celor care se preocupau de viitorul lor, Amelia mă ajuta enorm sa scriu aplicaţiile şi sa le trimit înainte de termenul final.

Bineînţeles ca nu am neglijat balul si am participat sau mai bine spus, am asistat, la o sesiune de cumpăraturi cu Amelia si alice care si-au  unit amândouă forţele ca sa creeze costumaţia ireproşabilă. Iar eu am fost cobaiul care a probat fără sa scoată un scâncet, aveam totuşi dreptul la opinie fiindcă mie urma sa-mi aparţină garderoba. Insa la mine ajungeau doar versiunile finale, după ce treceau de filtrele Amelia şi Alice. Iar după aproape 3 ore petrecute in compania oglinzilor şi a materialelor atât de asemănătoare dar totuşi strigător de distincte care începuseră deja sa se contopească in mintea mea, am ajuns la un verdict, voi purta o rochie superba, culoarea petrolului, dintr-un material foarte uşor si vaporos, lunga pana la pământ care se strângea după gat, împreuna cu sandale cu un toc imens şi o geanta plic. Celelalte accesorii fiind puse la punct mai târziu dar totul reprezenta o minunata compoziţie.

Iar săptămânile au trecut repede si mult doritul bal a fost întâmpinat foarte călduros de către elevi. In cadrul evenimentului, înainte de balul propriu-zis, se organiza festivitatea de premiere unde toţi absolvenţii îmbrăcaţi cu robe şi pălării erau chemaţi pentru a primi preţioasa diploma de absolvire a liceului. Insa înainte de toate astea erau pregătirile pe ultima suta de metri, însemnând coafura, machiajul si alte lucruri menite a face seara si mai strălucitoare. Alice ii lăsase instrucţiuni Ameliei pentru a mă ajuta sa exploatez la maxim tot potenţialul machiajului, a parului si a îmbrăcămintei. Dar pe mine nu mă interesau aceste lucruri fiindcă oricum urma sa port mai întâi robă si pălărie.

Când a fost totul gata, am trecut puţin pe la Charlie sa vad daca se îmbrăcase dar el stătea relaxat pe canapea, uitându-se la televizor. L-am zorit puţin fiindcă deşi nu urma sa merg cu el, nu vroiam sa întârzie. Am lăsat-o pe Amelia sa se ocupe si de le, ca sa ajungă amândoi la cel mai important eveniment din viata mea de pana acum.

Edward si-a făcut apariţia punctual iar la ora stabilita eram deja in maşina, îndreptându-ne spre şcoala. La început, am stat puţin pentru o sesiune de poze la cererea insistenta a Ameliei, apoi l-am salutat amândoi pe Charlie si am plecat veseli. Când am ajuns la Volvo-ul sau, Edward a scos din buzunar o floare pentru mana, semnul ca mergeam împreuna la bal, un fel de bilet de intrare pe care toate fetele îl purtau. Iar înainte de a porni maşina, Edward mi-a oferit zâmbitor un trandafir roşu. Era un gest foarte drăguţ, mai ales ca întotdeauna găseam flatant un asemenea gest.

In parcarea scolii, toate lumea era incitat si se perinda de colo-colo. Absolvenţii purtau cu solemnitate si mândrie robele şi pălăriile astfel ca nimeni nu ştia ce costume sau rochii vor defila după festivitate. Noi doi am mers câtre Alice, Jasper, Jacob si toţi ceilalţi care se adunaseră şi chicoteau bucuroşi. Se observa cat de agitaţi si bucuroşi erau fiindcă terminau un alt ciclu şcolar.

După ce i-am salutat pe toţi, am intrat împreuna in culise ca sa ne aranjam in ordina alfabetica când vom primi diplomele iar apoi vom mai asculta câteva discursuri înduioşătoare, urmând ca mai apoi sa petrecem pentru ultima data. Ceremonia nu a durat mult, toţii părinţii şi cei apropiaţi din public ne priveau cu ardoare si emoţie iar aplauzele de la sfârşit nu mai conteniseră. Apoi am mers la părinţi şi i-am salutat, le-am arata mândri diplomele iar la urma am efectuat tradiţionalul aruncat al pălăriilor. Asta marca fericirea generala a mulţimii si era semnalul de despărţire de tot ce ţinea de liceu.

Când ne-am mai dezmeticit din euforie, ne-am luat la revedere de la părinţi şi ne-am regrupat pe gaşti, după care am mers in sala de sport unde era organizat celebrul Bal de Absolvire. Acolo, toata încăperea era vasta, încărcata de baloane, cu mesaje pe bannere atârnate de pereţi şi câteva mese aşezate pe margine pentru a face loc marelui ring de dans. Insa noi, am decis sa unim doua mese pentru ca sa putem sa stăm împreuna. Eu stăteam lângă Alice şi Jacob iar Edward era in fata mea si astfel fiecare pereche stătea paralel. Atmosfera era de vis, muzica era variata iar toţi păreau ca se bucura de ultimele clipe din liceu. Domnea puţin nostalgia dar asta nu ne împiedica sa savuram fiecare moment. Parca rememoram toate amintirile frumoase trăite in ultimii 4 ani prin intermediul acestui eveniment şi ne simţeam perfect, cu toţii radiam de fericire.

Deşi eu nu avusesem experienţe plăcute legate de dans, m-am încumetat totuşi sa accept invitaţiile lui Edward, care rea un dansator desăvârşit. Se părea in compania potrivita nu eram chiar atât de stângace precum credeam. Trebuia doar sa mă las purtata de melodie iar totul venea de la sine. Astfel toate seara am dansat cu Edward, cu mici excepţii când am dansat cu Jacob sau Jasper dar in esenţa m-am simţit foarte bine. Am avut chiar şi o mica sesiune de fotografii ca sa ne putem mândri peste ani. Altfel, toţi discutau despre liceu sau despre viitorul pe care vroiau sa-l construiască, la ce facultate au aplicat şi cum se vad peste cinci ani.

Spre miezul nopţii, mulţi se plimbau ca sa se răcorească şi sa mai discute in linişte, eu si Edward am hotărât sa facem la fel şi am ieşit afara unde aerul rece al nopţii ne învăluia. Ne plimbam si vorbeam despre lucruri amuzante pana ce ne-am aşezat pe o banca din campus iar atunci  Edward a făcut o scurta pauza înainte de a atinge o tema demult îngropată sau cel puţin aşa credeam eu.

–         Bella, ştiu ca am convenit sa nu mai deschidem vreodată subiectul acesta dar am câteva întrebări si as vrea sa îmi răspunzi neapărat.

–         Oh, am înţeles, haide sa terminam odată cu asta.

–         De fapt, cred ca doar o singura întrebare contează, una care a rămas de mult timp, nu crezi? – a rostit Edward sincer.

–         Prieteni sau nimic? – am răspuns nesigura.

–         Mda.

–         Of, nu ştiu ce sa zic…

–          Atunci lasă-mă sa te ajut, de ce te-ai îndrăgostit de mine? – încerca îndrăzneţ el.

–         Pai, eşti amuzant, inteligent, diferit, ai nişte ochi de smarald impresionanţi, un zâmbet foarte drăguţ si îmi inspiri încredere, protecţie si bucurie – am mărturisit roşind.

–         Si încă mai ai aceeaşi părere despre mine ca înainte?

Mă uitam in ochii lui si vedeam clar răspunsul dar eram foarte nesigura, mai ales ca încă nu îmi confirmasem anumite lucruri. De aceea tăceam confuza şi neştiind ce sa fac. Atunci Edward interveni:

–         Daca iţi este mai uşor vreau sa ştii ca mie mi-a fost teribil de frica, atunci când am aflat adevărul am fost şocat, apoi tu ai plecat şi crezând ca mă voi revanşa am reluat cursurile de biologie. Cat timp ai fost plecata am sperat sa te întorci cat mai repede ca sa lămurim lucrurile iar Alice mă acuza cu fiecare privire de călătoria ta neaşteptata. Tot acel timp a fost folositor deoarece am reflectat mult si îmi dădeam seama ca fusesem un las iar in schimb ar fi trebuit sa te fi oprit si sa-ti spun cat de mult ţin la tine. Apoi ai revenit cu forţe noi si m-ai surprins, erai cea dinainte de a deveni închisa in tine, aproape la gel. Si cum păreai atât de decisa, am vrut sa te câştig din nou. Acum pot sa-ti mărturisesc ca te plac si-ti cer un răspuns… – spuse cu speranţă el.

Iar atunci se apropie si a depus un sărut uşor pe buzele mele nemişcate care m-a ameţit şi inima a tresărit ca atinsa de petale. Totul se aşezase frumos la locul sau si nu mai exista vreun obstacol in calea fericirii mele. Nu mai aveam îndoieli si îmi asumam riscurile si consecinţele.

–         Atunci aşa sa fie.

Edward zâmbi explodând de fericire si privindu-mă cu dragoste iar eu am zâmbit timida, nevenindu-mi sa cred ce noapte magica trăiam. Atmosfera era încărcata de iubire iar noaptea părea infinita. Orele treceau totuşi repede dar eu mă simţeam ca o pasare care zbura pentru prima data iar astfel tot timpul am stat cu Edward nemaivoind sa mai plec din acel loc dar pana la urma ne-am întors la bal unde am continuat petrecerea pana in zori, când ne-am îndreptat somnoroşi la casele noastre având o satisfacţie interioara nemaipomenita si o mulţime de amintiri preţioase.

  1. Repede l-a iertat, ce sa-i faci asa-i cu dragostea. Bravo, un capitol scris frumos. :*

  2. Ador capitolul! L-a iertat… Ce dragut din partea ei!

  1. Pingback: Capitolul 18 « Diana Chifar's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: