04. Coşmarul ignorării


Cu speranţa că totul se va îndrepta mă trezeam în fiecare dimineaţă dar lucrurile tindeau doar spre mai rău. Tot timpul mă gândeam la Edward, devenise o obsesie pentru mine dar îl vedeam tot mai rar şi chiar şi atunci părea ocupat cu altceva, abătut, distras. Când ne întâlneam pe coridor sau în curtea şcolii abia dacă mă saluta sau mă observa. Cu greu schimbam două vorbe, nu mai ieşeam în oraş, ne distanţam foarte mult. El era diferit cu mine, nu mă bagă deloc în seamă chiar şi atunci când veneam cu Alice să mai vorbim cu el.

Eu eram tot mai îngrijorată şi simţeam cum mă evita. Nu-mi puteam da seama de ce se comporta aşa, nu făcusem nimic care să-l supere sau să-l jignească. Speranţele mele se spulberau cu fiecare semn de ignoranţă; vedeam cum deveneam tot mai slabă şi mă lăsam pradă tristeţii.

Prietenii mai nu m-au abandonat niciodată, totdeauna mă consolau, mă sprijineau chiar dacă nu ştiau motivul tristeţii mele. Alice era alături de mine în fiecare moment şi suferea odată cu mine. Nu doream să fiu aşa dar Edward nu părea să înţeleagă deci trebuia să disimulez totul.

Doream să par indiferentă, să-l uit, să nu mă mai gândesc la el, să fiu puternică, rece dar totul efortul meu se năruia de fiecare dacă când îl vedeam. Atunci când mă evita, parcă tot ce era bun in mine, se scurgea, ca şi cum Edward scotea din mine toata umanitatea şi rămânea doar un gol imens, o persoană rece, ca de piatră care nu mai avea abilitatea de a simţi, eram ca un cadavru viu, ambulant, un monstru foarte confuz care nu mai ştia ce înseamnă viaţa.

Din cauză că mă făcea să mă simt aşa, îl dispreţuiam foarte mult pe Edward dar până la urmă ajungeam la concluzia că eram incapabilă de a-l urî, nu eram atât de dură încât să o fac.

Cu fiecare secundă sufeream tot mai mult, deveneam de nerecunoscut, insensibilă, într-o continuă stare de amorţire şi nepăsare. Deşi vedeam că mă ignoră, după un timp iarăşi speram ca totul să revină la normal, îi găseam orice scuze însă dezamăgirea nu întârzia să apară imediat ce începeam să am speranţe.

Mă simţeam total expusă, vulnerabilă, incapabilă de a mă apăra de forţa năucitoare a tristeţii, atunci când aveam cât de cât un scut, puţină putere ca să lupt să continui, apărea Edward cu indiferenţa lui şi distrugea foate uşor toate eforturile mele de a supravieţui.

Serile mi le petreceam printre lacrimi amare şi întrebări fără răspuns. De ce se comporta aşa, chiar nu ţinea deloc la mine, mu  observă cât de mult mă face să sufăr, dacă nu cumva ştia sau şi-a dat seama de secretul meu, poate că acum nici nu mai vroia să mai vorbească cu mine?

Ştiam că eram foarte ciudată, chiar devenisem masochistă pentru că deşi ştiam că mă va durea, mă avântam în abis, cădeam tentaţiei şi mă uitam la pozele lui, uneori împreună cu mine, reciteam conversaţiile noastre de pe internet, rememoram discuţiile noastre de la şcoală, de la întâlniri şi astfel ajungeam din nou la disperare.

Cred că cel mai mult mă durea faptul că acum puteam să văd clar fiecare greşeală pe care am făcut-o cu el, eram prea deschisă şi poate dezvăluisem prea multe despre mine şi astfel am părut o obsedată, îl priveam foarte mult şi nu mă puteam ascunde de ochii lui de smarald. Zâmbetul lui acum mă rănea îngrozitor deoarece nu ştiam deloc ce credea el despre mine. Mă consumam pe ideea aceasta, ce părere avea despre mine.

Orice amintire frumoasă era răstălmăcită până când devenea doar o umilire în plus pe care am făcut-o eu în faţa lui Edward.

Consolarea nu prea exista pentru mine deoarece nu găseam nimic care să mă salveze sau să-mi aline puţin coşmarul.

Eram o epavă ambulantă, viaţa era pentru mine fără sens, o bătălie pierdută din prima secundă, deoarece moartea întotdeauna ne învinge. Mi se părea absurd să mai respir când deja cu fiecare clipă mă apropiam mai mult de moarte.

Inima mea parcă nu mai exista, mă simţeam goală pe dinăuntru, dar totuşi mi se părea că ea bătea tot mai încet, sângera în tăcere, se chinuia să mai continue să existe, provoca în fiecare secundă o durere surdă şi persistentă. Oricum sufletul meu era ca şi furat, plângea în linişte lăsând în urmă un dezastru, o minte tulburată şi o inimă torturată, un prizonier al propriilor greşeli, al trecutului îndurerat.

Însă, ştiam că nu mai puteam să mai continui aşa deoarece aveam să înnebunesc. Situaţia trebuia ţinută cumva sub control. Şi singura soluţie era  ceva de care mă temeam, necesita multă voinţă şi forţă, de care nu eram sigură că dispuneam în aceste momente. Nu vroiam să cedez în misiunea mea, ar fi prea dur şi nu cred că aş putea să mă mai ridic după o asemenea cădere. Era riscant dar în adâncul meu întotdeauna am avut posibilitatea de a apela la această rezolvare. Aveam certitudinea că dacă eram puternică şi atât de încăpăţânată încât să pot îndeplini această cerinţă, foarte benefică pentru mine, eu o să închei această etapă a vieţii mele, nu voi mai suferi, voi căpăta încredere în mine şi voi putea învinge orice iar viaţa mea ar avea din nou un motiv, o scânteie plăpândă de supravieţuire.

Părea foarte simplu, dar de fapt era o provocare uriaşă pentru cineva ca mine. Totul depindea de o singură decizie, o schimbare radicală…

  1. e dragut ! te pricepi !SUCCES!

  2. super
    imi place ficul
    astept cap urmator cat mai curand

  3. Foarte fain ficuk . Imi place muuult de tot ! Chiar ai talent ! Pe cand nextul ?

  4. Mersi mult tuturor, eu încerc să postez cam in fiecare saptamana dar akum am inceput liceul (sunt in a 9 a) si nu prea cred ca o sa am timp. Dar sigur saptamana asta vine si urmatorul capitol.

  5. UUUU de abia astept sa vad ce se intampla!
    Boul de Edward,baga mah fata in seama, TE PLACEE!
    Glumesc=))
    Oricum vreau cap 5!:X:X:X
    Succes in continuare!:*

  6. ma inreb: ce decizie ii vei pune in cap bellei?

  7. Imi place muuult de tot ! Chiar ai talent ! popicei

  1. Pingback: 2010 in review « Diana Chifar's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: