08. Diferit


Era ora 6 şi deja începeam să mă isterizez, umblam de colo-colo agitată verificând detaliile ca să nu uit ceva semnificativ ca geanta sau pantofii. O ultimă privire în oglindă mă făcu să mă declar mulţumită de-a dreptul, eram îmbrăcată cu o rochie gri din lână, nu foarte groasă şi cu mâneci scurte, ciorapi şi pantofi negri. Geanta, de asemenea neagră, se odihnea puţin pe canapeaua din sufragerie după ce am încărcat-o şi descărcat-o până a ajuns la conţinutul perfect. Machiajul meu era simplu dar frumos iar părul era desfăcut lejer.

Totul era pregătit, doar rămânea ca Edward să îşi facă apariţia. Charlie era secţie dar îi spusesem că ies în oraş cu cineva astăzi, deşi într-un colţişor al minţii mele îndelung încercate exista şi posibilitatea ca totul să fie ireal sau ca Edward să contramandeze în ultima clipă. Totuşi speram ca să decurgă bine fiindcă ar fi durut o asemenea respingere şi nu ştiu dacă aş fi mai putut să o disimulez deoarece tatăl meu nu a avut habar de ce se întâmpla cu mine recent.

Însă, exista şi alinare fiindcă la ora 6.30 am auzit un motor de maşină şi apoi câteva ciocănituri la uşă, îndeajuns de multe încât să îmi facă întregul corp să tresară iar inima să dorească să o ia la fugă, în plus se adăuga şi o roşeaţă teribilă şi presupun că nişte sclipiri în ochi (Alice îmi spusese odată că atunci când vorbesc sau mă gândesc la el, apare instantaneu şi o sclipire în ochii mei visători). Ştiam că era momentul întâlnirii, îmi era puţin frică, îmi făceam o grămadă de griji şi plăsmuiam nenumărate scenarii.

Am păşit cu sfială şi cu o inimă care era mai potrivită iubitorilor de adrenalină fiindcă bătea de un milion de ori pe secundă. Înainte să deschid uşa am luat câteva guri pline cu aer ca să mă calmez şi apoi am apăsat pe clanţă, descoperindu-l pe Edward mai răvăşitor decât de obicei şi cu un trandafir roşu în mână. Mi-a zâmbit larg iar eu i-am răspuns cu un surâs timid.

– Bella, acesta este pentru tine, mi-a zis în timp ce îmi întindea o floare minunată.

– Oh, mulţumesc – am roşit puternic instantaneu. Aşteaptă două secunde până ce îl pun într-o vază şi apoi mă îmbrac dar mai întâi intră, te rog.

– Desigur, avea o voce joasă, calmă.

Am intrat amândoi iar în timp ce eu îmi făceam de lucru cu trandafirul, îl observam cum stătea pe canapea. Era la fel, părul împrăştiat neglijent, faţa perfectă şi îmbrăcăminte asortată, arăta senzaţional în fiecare zi. În scurt timp am terminat şi mi-am luat haina ca să plecăm.

– Sunt gata, putem să mergem, i-am spus hotărâtă.

– Super, se ridică de pe canapea şi mă luă de mână, eu îl priveam nedumerită.

– Apropo, unde se presupune că vom merge? –aveam o expresie curioasă.

– Păi, mă gândeam să mergem la cinema şi să vedem un film, am auzit că se rulează nişte pelicule interesante şi apoi puteam să mâncăm o pizza fiindcă ştiu cât de mult îţi place, îmi zâmbi şmecher.

– Ok, sună bine – eram confuză dar totuşi bucuroasă că nu reprezentasem o piedică, chiar îşi amintea lucrurile preferate.

– Mă bucur, iar un alt zâmbet i se lărgi pe faţă, la acesta am putut să-i răspund la fel.

Cu mâinile împreunate am ieşit din casă şi ne-am îndreptat spre maşina lui argintie, era o senzaţie de nedescris atunci când îl simţeam aproape sau atunci când mă atingea. La Volvo, mi-a deschis politicos portiera şi m-a ajutat să intru apoi s-a aşezat pe locul şoferului. Era atent la mine şi eram convinsă de interesul pe care îl manifesta. Am ascultat muzică pe parcursul drumului şi am discutat despre multe lucruri, parcă încercând să recuperăm dăţile pierdute.

Am ajuns la cinematograf relativ repede fiindcă conducea ca un maniac, probabil era destul de agitat şi el dar nu mă deranja deloc, mă simţeam deopotrivă liniştită şi euforică, cât şi nervoasă. Acolo am cântărit opţiunile care nu erau cine ştie ce, aveam de ales între un film horror, romantic sau de acţiune. Mă bucur că nu era şi o dramă fiindcă ar fi fost mai mult ca sigur că l-am fi ales pe acela şi eu aş fi plâns ceea ce ar fi fost destul de jenant. În final, Edward a hotărât să vizionăm filmul romantic, atipic lui, mă refer şi la majoritatea adolescenţilor masculi mânaţi de instinct. Dar mai ales am fost de faptul că tocmai noi mergeam la un film pentru cupluri. Presimţeam că urma să fie o seară interesantă.

După ce ne-am luat bilete, suc şi popcorn am aşteptat să intrăm în sală, era o atmosferă liniştită ca în orice altă seară, însă pentru mine totul se resimţea altfel, eram atrasă puternic de persoana de lângă mine, inima nu-mi dădea pace iar mintea mea începea să o ia razna, trebuia să revin cumva la realitate şi să nu mă mai gândesc la fantezii. Începeam încet să sper ceea ce era extrem de nociv pentru mine.

– Um, Bella? – îşi curăţă gâtul, trezindu-mă din reverie. Aş vrea să-ţi spun ceva – părea că o să dezvăluie ceva care-l făcea vinovat.

– Desigur, ce e? – mă făcuse suspicioasă şi doritoare.

Se uită în ochii mei adânc iar atunci am văzut o tristeţe care m-a şocat, o idee nebunească îmi trecu prin minte. Poate doar îi era milă de mine fiindcă ştia adevărul şi atunci din cauză că era plictisit s-a gândit să-mi curme puţin durerea. Era un gând îngrijorător care m-a neliniştit şi m-a blocat, în timp ce stăteam nemişcată sub puterea a două smaralde. Edward respira greu şi se vedea că încerca anevoios să-şi găsească cuvintele ceea ce mă făcea pe mine să mă neliniştesc şi mai tare. Se apropie cu faţa la mine, apoi şopti:

– Îmi pare rău că nu ne-am mai văzut de mult, am ca, răcit legăturile în tot acest timp – înghiţi în sec şi văzând că tac continuă – mă simt foarte bine în compania ta dar în ultima vreme amândoi am fost cam greu de găsit. Promit să mă revanşez pentru tot ce am pierdut.

Emana sinceritate şi regret iar asta m-a copleşit deoarece din nou, mă surprinse, era cu totul imprevizibil, un om nedesluşit, la fel ca mine, reacţiona contrar aşteptărilor.

– Oh, nu era nevoie să atingi acest punct. Ştii bine că nu a avut nicio importanţă. Fiecare a avut treburi mai urgente care l-au reţinut, am rostit la fel de încet şi cu aceeaşi emoţie.

Am stat un moment în tăcere şi apropiaţi, după care eu am dat uşor să mă îndepărtez dar Edward m-a prins strâns de mâini şi m-a îmbrăţişat delicat. Prinsă cu garda jos, mă simţeam deplin fericită în braţele lui, eram în siguranţă cu adevărat şi aparţineam locului acela. Am stat mult îmbrăţişaţi lăsând orice replică în aer, părea că amândoi savuram liniştea calmi. Apoi ne-am depărtat, ne-am ridicat şi am mers spre sală încă ţinându-ne de mână. Urma să fie puţin ciudat fiindcă noi eram doar prieteni şi eram înconjuraţi de cupluri tinere, îndrăgostite care te făceau să simţi nevoia acută de afecţiune.

Înăuntru, aveam locuri alăturate aşa că ne-am aşezat şi am aşteptat cuminţi ca filmul să ruleze. Devenea puţin clişeic şi demodat dar mai ales foarte straniu pentru noi doi. Imediat după ce luminile s-au stins iar întunericul a venit peste toţi, am simţit o scânteie care s-a aprins în mine, în venele mele nu mai curgea ceva lichid ci doar energie pură care exercita o atracţie nemărginită pentru persoana din dreapta mea. Nu mă puteam concentra fiind atât de conştientă de puterea care era între noi dar m-am uitat plictisită, şi hoinărind cu mintea liber, la filmul care părea să fie promiţător.

Începutul era la fel ca toate celelalte, povestea la fel de previzibilă dar era specială pentru Edward era lângă mine. Nu era o peliculă foarte interesantă dar merita totuşi să fie vizionată.

Pe parcursul a celor două ore, amândoi am fost destul de neliniştiţi iar atunci când a fost punctul culminant al filmului, când cei doi protagonişti se reîntâlneau, se sărutau şi reîmpăcau am fost puţin dezgustată deoarece iubirea era mult mai grea decât era ea prezentată. Însă, în momentul acela, dintr-odată, Edward mi-a luat mâna dreaptă în mâna lui. Mă luase prin surprindere şi îmi provocă un şoc mai puternic în interiorul meu.

Am ieşit din cinematograf la fel ca toţi ceilalţi, ca un cuplu, un sentiment nou ne învăluia dar noi ne simţeam bine. Edward alesese deja un restaurant la care să mergem aşa că am pornit cu maşina spre el. Ascultam muzică şi tăceam amândoi în timp ce ne strecuram printre semafoare şi străzi lăturalnice, lăsam versurile melodiilor să umple golul conversaţiilor dar amândoi eram atenţi la ele.

Locul pe care l-a ales Edward ca să mâncăm era destul de select şi de obicei frecventat la ocazii speciale. Era amenajat cu stil foarte frumos; după ce ne-am aşezat la masa rezervată şi am consultat meniurile, am observat că Edward mă privea destul de intens, am ridicat privirea şi eu iar astfel ne uitam în ochii celuilalt. Deşi nu vorbeam, părea că ne trimiteam replici prin intermediul ochilor. Ai mei erau încărcaţi de emoţie iar ai lui erau adânci şiu blânzi.

Chelnerul ne-a întrerupt contactul vizual, am comandat băutura şi mâncarea, eu am ales până la urmă o porţie de Cordon Bleu cu garnitură de cartofi natur iar eu a luat Ravioli cu piept de pui. Amândoi am ales să bem răcoritoare.

– Îţi place aici? – a întrebat Edward cu ardoare.

– Da, e fantastic locul, puţin cam prea elegant pentru o asemenea ocazie dar totuşi o alegere reuşită. Ţie cum ţi se pare? – i-am spus cu aceeaşi curiozitate în voce.

– E un restaurant select, am mai fost şi cu alte ocazii aici. Atunci când doream să impresionez o fată de la prima întâlnire – o sclipire i se aprinse în ochii lui de un verde mai închis acum.

Deşi sunt sigură că nu dorise să o facă intenţionat, mă lovise sub centură, nu era un loc atât de special pentru el. Eu fusesem pentru prima dată acolo şi eram fascinată de orice detaliu însă el era obişnuit cu asemenea decoruri. Mi-am reluat dispoziţia de dinainte ca să mai uit incidentul de mai devreme.

– Mă bucur că ai ales un loc familiar ţie, presupun că e şi plăcut pentru tine să te afli aici, nu? – aveam vocea brusc mai aspră dar am încercat să o ignor.

– Absolut, întotdeauna mi-a făcut plăcere să vin aici – un zâmbet larg apăru pe faţa lui.

Nu ştiu de ce făceam asta dar presupun că doar răsuceam mai mult cuţitul în rană proaspăt deschisă ca să-mi testez forţele. Se părea că supravieţuiam cu brio dar era mai bine să lăsăm subiectul acela deoparte.

– Cum ţi se par ultimele săptămâni de licean, stresul, distracţia, prietenii? – vroiam să abordez o temă lejeră dar tot aveam un nod în gât.

– Super, îmi pare oarecum rău că ne despărţim dar totuşi sunt bucuros că nu resimt nostalgia şi stresul aşa de rău. Apropo, am văzut că ai fost tot ocupată în ultima vreme, spune-mi, cu ce te-ai ocupat recent? – privirea lui intensă mă ardea pe dinăuntru.

– Ăăă… diverse lucruri obişnuite dar importante pentru mine â, i-am răspuns confuză.

– Cum ar fi? – părea nedoritor de a lăsa baltă întrebarea.

– Ştii tu… chestii, teme, hobby-uri, lucruri banale.

– Haide, Bella, nu mai ai încredere în mine, spune-mi, mă prinse din nou cu o privire arzătoare.

Mi se părea că încerca prin metode persuasive să scoată adevărul de la mine. Nu ştiam motivul pentru care dădea aşa o importanţă vitală unor detalii dar m-am gândit să-i ofer totuşi răspunsul adecvat.

– Of, am scris, am ascultat, am visat şi am inventat. Ţi-am spus că nu e mare lucru – fiind aşa de scurt şi concis, răspunsul meu l-a cam deconcentrat.

Până la urmă a sosit şi comanda noastră aşa că toate discuţiile care au urmat au fost banale, despre muzica de pe fundal, mâncare şi atmosferă. În ciuda temerilor mele, seara a fost un succes, am reuşit să ne simţim bine ca în trecut, am râs, am glumit şi am vorbit despre orice. Eram recunoscătoare că m-am detaşat puţin din strânsoarea regulilor proprii.

La întoarcere, am ajuns la mine acasă repede iar luminile dinăuntru erau stinse, semn că Charlie era încă la secţie. A intrat cu maşina pe aleea din faţa casei şi mai întâi a ieşit el apoi mi-a deschis galant portiera.

– Mersi! – i-am zis puţin ruşinată fiindcă eram obosită iar acum corpul meu se mişca greoi.

– Întotdeauna – mi-a replicat cu un zâmbet.

Apoi m-a luat de mână şi am mers spre uşa de la intrare; pe veranda am încercat cu greu să găsesc cheia iar Edward m-a ajutat şi astfel am reuşit să deschid uşa. Mai stăteam încă pe verandă aşteptând să ne luăm rămas bun dar totuşi nu se întâmpla nimic.

– Mulţumesc mult pentru o seară nemaipomenită – a zis el într-un final, cu o voce gravă.

– Mersi şi eu, am avut parte de un timp plăcut.

– Sper să mai putem repeta experienţa şi joi? Ce crezi, doar o plimbare? – mă invită nesigur dar încrezător.

– Um, sigur. Ar fi minunat.

– Super, a zâmbit larg cu bucurie.

– Păi atunci ne vedem joi. Vii tu să mă iei?

– Da – avea o sclipire misterioasă în ochi.

– Ok, te voi aştepta. Noapte bună.

– La fel.

M-a îmbrăţişat şi m-a sărutat pe obraz plecând apoi spre maşină şi în curând s-a pierdut de-a lungul străzii. Am intrat euforică în casă şi m-am sprijinit de uşă după ce am închis-o. Mă gândeam la tot ce a fost în seara asta, rememoram iar mii de imagini vesele se perindau în capul meu.

Câteva secunde am stat aşa şi am reflectat, după ducându-mă direct sus în camera mea şi m-am băgat în pat. Am adormit fericită în urma unei zile diferite şi a unei speranţe plăpânde care răsărea în inimă şi suflet. O speranţă diferită…

  1. genial capitolul….sunt cumva prima !!!…….abea astept nextul ….kisses

  2. … trebuie sa recunosc ca pe masura ce avansezi capitolele devin mai captivante.

    parca s-a maturizat si scrierea …

    e mai altfel decat la inceput.

    P.S Foarte inspirata fotografia de inceput

  3. Ador capitolul acesta. Felicitari din nou!

  4. ……. pur si simplu genial … e supperb

  5. pot sa spun ca ai arta scrisului ,,in sange”?

  6. Ador capitolul acesta.……. pur si simplu genial … e supperb. Felicitari din nou!
    popicei

  7. Interesant postul tau. Zilele urmatoare o sa parcurg mai multe posturi.

  8. Interesant post. O sa incerc sa citesc cat mai multe. Continua tot asa ! Ronald

  1. Pingback: Capitolul 8 din O ultima ocazie « Diana Chifar's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: