09. Efemer


Ca de obicei, Alice putea să fie spiriduşul meu malefic uneori, doar atunci când era provocată. În cazul de faţă, m-a răpit abuziv din somn iarăşi cu un apel matinal şi enervant.

– Trezeşte-te, Frumoasa din Pădurea Adormită, şi simte mirosul cafelei, mă întâmpină Alice cu un entuziasm enorm.

O pauză lungă accentua dezinteresul meu faţă de ea în momentul acela. Nu eram dispusă să intru în jocurile ei copilăreşti acum şi de aceea tăceam sperând să pălăvrăgească singură fără să-şi dea seama şi apoi să închidă mulţumită ca mai apoi eu să reiau de unde am rămas.

– Hei, Bella?? Pământul către Isabella Marie Swan! – mi-a ţipat în ureche zgomotos şi m-a speriat dar cel mai tare m-a făcut să reacţionez numele meu întreg.

– Daa, ce e Alice? – i-am replicat intrigată.

– Oh, Doamne, ce e cu vocea ta? – rosti surprinsă.

– E din cauză că sunt trezită la ore nepotrivite – i-am răspuns sarcastică. Deci motivul unei intervenţii atât de bruşte ar fi…?

– Ne vedem la cafenea în trei ore, te aştept să-mi povesteşti tot! Sunt aşa de nerăbdătoare – iar curiozitatea se putea observa din vocea ei piţigăiată.

– Ah, da, trebuia sa-mi imaginez. Veşnica alarmă urgentă Edward. Ştii, chiar nu cred că e importantă toată chestia asta. A fost doar o dată, nu trebuie să facem atâta caz.

– Exclus, trebuie să interpretăm şi să tragem concluzii. Deci rămâne stabilit, ne vedem acolo. Ciao.

– Bine, papa.

A închis prompt iar eu mi-am târât corpul la baie, apoi iarăşi în cameră şi după la parter. M-am pregătit sufleteşte pentru întâlnirea cu Alice, mi-am reîncărcat doza de răbdare şi am pornit calmă spre localul unde trebuia să ne vedem.

Ajungând acolo, Alice ardea de curiozitate, m-am aşezat calmă lângă ea şi am consultat meniul. Nu eram nerăbdătoare să începem discuţia aşa că am comandat liniştită un frappe. Alice îmi trimitea priviri înţepătoare fără niciun efect dar după un răgaz, am decis că eram gata de asalt:

– Okay, Alice. Să începem!

– Bine. Spune-mi tot!

– Întreabă-mă şi-ţi voi răspunde, i-am zis scurt.

– De când eşti aşa de rece, mă acuză cu o expresie uimită.

– Te rog, nu mai am chef de chestii din-astea. Întreabă-mă ce vrei să-ţi spun!

– Oh, în regulă. Ce aţi făcut, în primul rând?

– Apoi cum s-a comportat? Cum te-ai simţit şi ce impresie ţi-a lăsat? Iar ultima întrebare e ce va urma?

– Uau, alice, mă aşteptam la ceva mai intimidant dar văd că te-ai limitat.

Mi-a răspuns cu un rânjet larg, arătându-şi dinţii albi şi strălucitori pe care îi invidiam.

– Păi… am mers la film, unul romantic unde eram înconjuraşi de cupluri fericite ceea ce era stânjenitor, apoi am mers să mâncăm ceva, am fost la un restaurant destul de elegant dar nu contează fiindcă atmosfera a fost frumoasă. După tot, m-a condus acasă iar pe tot parcursul “întâlnirii” m-a ţinut de mână. A fost ciudat dar totuşi frumos, – la ultima parte am roşit puţin.

– Poftim!! – ochii lui Alice străluceau de fericire.

– Shh, nu ţipa, te rog.

– Ok, ok, vreau doar să zic că asta e minunat, înseamnă că nu-i eşti chiar indiferentă – şi mi-a făcut cu ochiul.

– Poate, dar nu-mi place să sper. E riscant, prea periculos.

– Oh, Bella, tu şi cu precauţia ta – îmi zice ea exasperată – mai deconcentrează-te puţin de la realitatea crudă şi perfidă, trăieşte cu adevărat.

– Alice, ştiu că asta e ceva important şi splendid dar mi-e frică.

– Of, îmi pare aşa de rău că nu mai ai încredere dragoste şi în viaţă, în şansele pe care ţi le oferă – avea o expresie compătimitoare.

– Trebuie să fiu sigură pe unde păşesc altfel nu voi reuşi să trec de încercarea asta.

– Ştiu că până la urm, finalul va fi bine, sunt absolut sigură dar până atunci abia aştept să văd ce-ţi mai rezervă viaţa ta palpitantă.

– Să sperăm că nu prea multe – am oftat eu.

– Nu-ţi fă griji. Nu vei fi singură, mă încurajă Alice.

Atunci primi un mesaj de la Jasper în care îi spunea să se întâlnească peste o jumătate de oră la un local.

– Îmi pare rău, Bella, dar trebuie să plec. Jazz mă aşteaptă deja acolo.

– E ok, înţeleg. Distracţie plăcută.

– Mersi, ne mai vedem, – şi dispăru voioasă, grăbindu-se spre Jasper.

Eu am mai stat puţin apoi am plătit şi am plecat acasă. Restul zilei mi l-am ocupat cu nimicuri şi astfel timpul a trecut lăsând ca a doua zi să urmeze. Joi, Edward şi cu mine ne vom plimba puţin ca doi amici vechi ce suntem. La fel, mi-am petrecut prima parte a zilei doar distrăgându-mi atenţia cu lucruri banale, am spălat rufe, am ascultat muzică şi am citit iar atunci când am intuit că Edward urma să apară, m-am pregătit, schimbându-mi hainele cu unele de stradă şi aplicând puţin machiaj. Pe la ora 5 am auzit o bătaie uşoară în uşă şi am luat geaca pe mine şi am ieşit voioasă afară. Acolo mă aştepta Edward binedispus.

– Hei, ce mai faci? – l-am salutat voioasă.

– Salut, bine, tu? – mi-a răspuns în acelaşi ton.

– La fel – şi i-am răspuns puţin.

– Mergem?

– Da. Desigur.

M-a luat din nou de mână şi am pornit spre pădure. Nu era ceva special aşa că vorbeam despre banalităţi, când Edward a atins o temă mai sensibilă.

– Um, Bells, – era vizibil stânjenit de ce urma să spună de aceea m-am îngrijorat – pot să te întreb ceva, serios?

– Cred că da, – deja mă speria dar încercam să fiu precaută.

– Dar trebuie să-mi promiţi să spui adevărul – mă privi în ochi şi se nota îngrijorarea.

– Biine – am ezitat fiindcă eram suspicioasă.

– Mi-ai spus odată că recent ai trecut prin ceva dur care te-a schimbat din punct de vedere mental, poţi să-mi spui ce era? – chipul lui era încruntat şi aştepta un răspuns.

– Oh, asta! – eram foarte surprinsă că a păstrat asta în minte dar acum eram nevoită să-i spun adevărul fiindcă promisesem. M-am îndrăgostit! – am încercat să o spun cât mai nonşalant. Dar aş prefera să nu vorbesc despre asta fiindcă a durut.

– Şi ţi-a trecut? – încă era îngrijorat.

– Da – i-am răspuns sigură şi repede.

– Eşti sigură?

– Absolut.

Nu-mi dădusem seama că până acum am mers, am râs şi am admirat vivacitatea naturii iar acum ne oprisem, ne ţineam de ambele mâini şi ne uitam amândoi în ochii celuilalt. El era la fel de frumos cu părul răvăşit, cu ochii mari şi verzi, plini de frumuseţe în care mă adânceam uşor, cu fruntea puţin încruntată de îngrijorare şi cu chipul său angelic având o notă de tristeţe. Am stat o vreme apoi Edward m-a privit şi mai intens, apropiindu-se uşor şi încet de faţa mea, a ezitat o clipă iar apoi m-a sărutat lent. Aveam fluturi în stomac care se agitau încontinuu, tot corpul era străpuns de fiori care pătrundeau şi-mi încărcau sângele cu energie dogoritoare. Era perfect, atingerea buzelor noastre era dulce şi caldă iar eu îmi doream ca acest moment superb să îngheţe atunci. Eram ameţită de emoţiile şi sentimentele pe care le simţeam, inima mea părea să bată atât de tare încât îmi era frică să nu se oprească în orice clipă, eram fericită şi realizam că-l iubeam şi doream să rămân pentru totdeauna alături de persoana aceea perfectă.

Însă la fel ca la toate lucrurile pământeşti, totul are un început şi un sfârşit, aşa şi visul meu s-a terminat repede şi brusc. Am rămas muţi, puţin stânjeniţi de impulsul de moment. Ne simţeam amândoi puţin ciudat datorită flăcării ce tocmai se aprinsese. Ochii mei sclipeau şi eram foarte îmbujorată, probabil arătând puţin prea fericită. Am continuat să ne plimbăm prin pădurea care începea să capete culori mai închise în timp ce începea să se însereze. Nu am vorbit decât puţin şi scurt, doar despre teme obişnuite şi lipsite de importanţă. În atmosferă se putea observa o anumită tensiune accentuată de stânjeneala amândurora.

Ne-am întors la mine acasă şi ne-am oprit pe verandă. Era o tăcere apăsătoare aşa că m-am decis să sparg tăcerea.

– Păi… cam atât pentru astăzi.

– Mersi mult că m-ai invitat la această plimbare, sper că ţi-a plăcut,…, mă fâstâceam, nu-mi găseam uşor cuvintele şi mă bâlbâiam prosteşte.

– Ăăă, da, mersi şi eu. A fost interesant…, – Edward era la fel de confuz ca şi mine.

– Ok, ne mai vedem, – i-am zis repede şi m-am ridicat repede pe vârfuri ca să-l pup în semn de adio. Ciao.

– Pa, Bella, – Edward nu era aşa de convins că acum trebuia să ne despărţim.

M-am întors ca să descui uşa, am deschis şi am făcut un pas înăuntru dar Edward m-a prins de mână ferm:

– Bella!

– D…

M-a rotit repede şi mi-a luat faţa în mâinile lui lungi şi calde şi atunci m-a sărutat suav din nou. Am închis ochii şi m-am lăsat purtată de val, savurând licoarea fericirii. Erau un milion de senzaţii care-mi străbăteau trupul dar toate lăsau în urmă euforie. După aceea, am rămas sprijinindu-ne cu fruntea de fruntea celuilalt. Respiram accelerat şi eram ameţită, ne uitam amândoi adânc în ochi. Eu mă pierdeam fără speranţă sau salvare în două smaralde care mă ardeau pe dinăuntru. Cele mai preţioase pietre pentru mine, mă fixau serioase.

– Noapte bună, Bella! Somn uşor! – mi-a şoptit încet iar răsuflarea lui mi-a sărutat chipul.

– Vise plăcute, Edward, – i-am răspuns la fel.

Apoi ne-am despărţit, eu intrând în casă iar Edward plecând spre Volvo, ne-am mai aruncat o singură privire iar atunci el mi-a zâmbit ştrengăreşte iar eu am roşit teribil. A trebuit să mă sprijin de canapea ca să nu leşin atunci când am rămas singură. Această zi urma să fie memorată pentru totdeauna, era începutul mult dorit. Deşi realizam că tocmai căzusem pradă speranţei, nu mă simţeam doborâtă, dimpotrivă, percepeam doar împlinire sufletească. Poate după tot ce am îndurat, iubirea avea să fie şi mai frumoasă. Aveam emoţii în privinţa asta şi eram nerăbdătoare să văd toate splendoarea celei mai mari minuni a lumii.

Eram foarte obosită, în ciuda dispoziţiei mele, aşa că m-am băgat repede în pat, nu înainte de a mă îndura şi de a suna pe Alice să-i dau vestea cea mare. Ea a ţipat tare, aproape asurzindu-mă dar m-am bucurat din nou împreună cu ea. Retrăiam fiecare fracţiune de secundă de astăzi, exaltându-mi inima, pentru mine totul se potrivea perfect. Nu-mi lipsea nimic, viaţa îmi dăruia o fărâmă de mulţumirea supremă. Am adormit printre vise şi iluzii frumoase care se clădeau în interiorul minţii mele îmbătate de mireasma iubirii.

Am dormit liniştită iar dimineaţa a sosit senină, nu era o zi anormală pentru Forks dar eu eram veselă şi mă manifestam ca atare, fredonam, zâmbeam mult când îmi aminteam ziua precedentă. Totul a trecut repede, uşor şi lin, nu l-am căutat pe Edward fiindcă nu vroiam să-l deranjez sau să fiu cicălitoare. Aşteptam ca el să sune sau să scrie. Îi dădeam libertate astfel încât să nu se simtă presat.

Seara, însă, strălucirea mea a pierdut din intensitate, nu primisem niciun semn de la el şi asta începea să mă îngrijoreze. Nu mă puteam gândi încă la motive pentru a sta retras dar m-m calmat promiţând să-l sun eu mâine.

A doua zi am optimistă în prima parte dar apoi încrederea începea să se disperseze. Am tot încercat să dau de el dar nu răspundea şi nu rea nici pe internet. Îmi rea puţin teamă să nu fi făcut o greşeală totuşi, dar apoi veneau amintirile care dezminţeau teoria aceasta. Mai ales că nu a fost o dată, ci de două ori, voit. Îngrijorarea mă cuprindea iar eu mă calmam cât de cât dar tot aveam îndoială în suflet, îmi apăsa şi strângea inima nemilos.

În cea de-a treia zi, sâmbătă, mă hotărâsem că nu mai puteam continua şi am sunat-o pe Alice disperată, nu-mi găseam liniştea şi aveam mare nevoie de sfatul lui Alice.

– Bella?! Ce s-a întâmplat? – era surprinsă de apelul meu.

– Alice… te rog, ajută-mă – aveam o voce chinuită. Nu mai pot, trebuie să ştiu!

– Ce e, Bells? Mă sperii deja! – zise ea impacientată.

– Edward, el, ce e cu el? – am şoptit gâtuită.

– Oh, nu…! – a exclamat Alice îngrijorată.

– Spune-mi! – am implorat-o.

– Nu ştiu, e ocupat. Nu am stat cu el, am încercat să vorbesc cu el despre seara trecută dar nu am reuşit. E ori plecat ori închis în camera lui, făcând cine ştie ce! – îmi povesti Alice neliniştită.

– Oh… – o tăcere de câteva minute se aşternu – mulţumesc pentru informaţii – am oftat eu.

– Bella, eşti bine? Pot să trec pe la tine dacă vrei? – se oferi ea.

– Nu, sunt ok. Nu e nevoie, pot să fiu singură.

– Bine… Ai grijă de tine!

– Şi tu.

– Vorbim curând. Ciao, Bella.

– Papa.

Am închis tristă dezamăgită, după informaţiile lui alice puteam deduce că făcusem o greşeală, mă predasem sentimentelor mele nemaiţinând cont de ale lui, iar astfel Edward fiind un cavaler, nu mă respinse brutal ci doar încerca să facă totul greu şi încet. Aveam să fim prieteni, eram sigură, după ce treceam de o perioadă jenantă. Îmi era şi ruşine de ce făcusem, adică mă chinuiam gândindu-mă la cât de pueril m-am comportat.

Însă după ce am reflectat mai bine, mi-am dat seama că Edward fusese de fapt cel care începuse totul, întâlnirea, ţinutul de mâini, săruturile – amândouă -; deci eu doar mă lăsasem purtată de val. Nu eram foarte vinovată şi găseam momente plăcute atunci când rememoram toate cele întâmplate. Nu-l rănisem fiindcă el luase iniţiativa, acţionând liber. Eram uşurată să văd că îi dădusem libertate totală astfel că avusese timp să premediteze sau să-şi asculte sentimentele.

Mă liniştisem puţin, nu-l forţasem deloc, totul a depins de premeditare şi sentimente. Eram nevinovată, probabil Edward doar se gândeşte la viitor, e puţin indecis, nesigur. Totul urma să fie bine, ne vom vedea la şcoală şi vom lămuri lucrurile.

Am adormit calmă, cu speranţe, sigură că nimic rău urma să se întâmple, dimpotrivă aveam să fiu în sfârşit fericită. Nu regretam că mă predasem iubirii, ea mă proteja şi îmi definea viaţa. Mâine, eu şi Edward vom discuta serios şi vom lua o decizie împreună. Acum doar trebuia să-mi iau energie ca să suport emoţiile.

Anunțuri
  1. WAWE! PRIMAAA! Cap e superb si il ador! Esti un geniu si mabia astept capitolul urmator! Esti foarte talentata.

  2. scuze pt greseli, dar cred ca tastatura e de vina…sau eu

  3. Foarte fain.
    Mi-a placut.
    O opinie personala … un pic cam multe detalii la inceput.
    Multa inspiratie in continuare.
    Succes
    .

  4. capitolul e hamma …… ar fi fost tare sa se intample si in realitate asa ….. nu crezi ??? ( pupici deea )

  5. da, de la capitol la capitol e din ce in ce mai bine, dar, chiar! cand e next-ul?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: