Devenire


Nu mai ai aceeaşi atingere fragedă,
Te-ai pierdut in propriile straturi,
Nu te mai regăseşti in propriile sfaturi.
Unde ti-e binecunoscuta prospeţime caldă?

Îmbrăţişarea ţi-e rigidă şi stângace
Ca o scrisoare târzie
Ce aduce totodată ceată şi lumină trandafirie
Iar simţămintele-ţi sunt închise-n carapace.

Zâmbet îngheţat pe chip de marmură,
Priveşti cu ochii stinşi
Făr’ de vreun fior cuprinşi
Şi te-acoperi încet in rece armură.

Mă uit la tine încremenind,
Mă ascund cu sfială
Căci nu vad nicio îndoială
Şi te simt în depărtare tânjind.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: